A Möbius-style feedback loop or Morel in Marienbad

Last Year at Marienbad

(L’Anée Dernière at Marienbad) the film made in 1961 by Alain Resnais based on the script of Alain Robbe-Grillet was hailed as the triumph of the modernist aesthetic because it is formally severe and utterly modernist. The unnamed protagonists are all caught up in a surreal loop of disjointed time. They move holographic, like somnambulists or dummies, human replicants through a hermetical seal world, like the sculpture in the garden or the paintings in the hotel with who the protagonists seem to be part. The text behind the film is Casares’ novel The Invention of Morel written twenty-one years earlier.

In the holographic world of Marienbad “A” the woman and “M”, her husband are cycling endlessly in a never ending and monochromatic film. “X”, the lover comes to offer a way of freedom. Although he seems also strangely caught in this static world, he is able to alterate the scenarios trough the power of suggestion. Without Morel, Marienbad... is mostly a formalist exercise, an early false reality film, perhaps the first one.

Marienbad... reveals itself as an ambivalent attitude regarding the relationship between art and life. Art is a different reality added to the original, not a copy of it. On the other hand, within the holographic reality, the characters in the theatrical performance that open the film anticipate the entire plot. The two lovers “A” and “X” seem to be imitating the play, even their body language is nearly as formal and architectural as the theatrical one. Play and film coexists in a Möbius-style feedback loop, and becomes impossible to say who imitates whom.

Marienbad... is a monument to past human expression. A baroque crypt with sculpted portals and glittering chandeliers, mirrors that multiply and corridors whose intersections lead to chance encounters like a machine whose real function is yet to be discovered. The stranger appears to be the protagonist seconded by the guests, clothing dummies frozen in mid-gesture or in contemplation of some private vanishing point. The story-line is late medieval, early Renaissance, a morality play with the morality removed.

The high modernist masterpiece is “outed” as a postmodern, science fiction film. Marienbad.., by keeping itself textually pure, remains a shrine to modernism. But without The Invention of Morel, the film is merely surreal art for art’s sake.

http://www.youtube.com/watch?v=mJuSx5L1EKg

Cele cinci nominalizari la CARTEA ANULUI 2008 (premiu acordat de fundatia Anonimul şi revista "Romania literară") sunt:

1. Doina Ruşti, Fantoma din moară
2. Radu Paraschivescu, Cu inima smulsă din piept
3. Eugen Negrici, Iluziile literaturii române
4. Ion Iovan, Ultimele zile ale lui Mateiu Caragiale
5. Virgil Duda, Ultimele iubiri.

Premiul se va decerna miercuri, 19 noiembrie, ora 16, la Clubul Prometheus.

Doina Ruşti îşi lansează noul roman la Cluj

Vineri, 24 octombrie, ora 12.00, la Librăria Cărtureşti din Cluj-Napoca (Str. Al. Vaida-Voievod nr. 53 – 55) va avea loc lansarea romanului Fantoma din moară de Doina Ruşti.

„Fantoma din moară [cel de-al doilea volum Polirom, după Zogru, din colecţia „Ego proză“ al autoarei] este un roman despre lumea alunecoasă a delaţiunii, a supravieţuirilor minore şi a acţiunilor generale, pe care le hotărăsc făuritorii Istoriei. Este şi un roman despre comunism şi urmările lui. Dar povestea principală este a unei fantome vaporoase, omniprezente şi obligate să trăiască şi ea în ruinele unei lumi de care este iremediabil legată. Lumea păstoasă în care putrezesc rădăcinile mele.” (DoinaRuşti)

Doina Ruşti şi-a petrecut copilăria într-un sat din sudul ţării, într-o familie de învăţători care făceau eforturi mari să supravieţuiască într-o lume comunistă. Haosul social şi universul fabulos creat în jurul unei mori părăsite au generat o experienţă dramatică şi magică totodată, care stă la baza romanului Fantoma din moară. Pe lîngă acesta, Doina Ruşti este autoarea romanelor Omuleţul roşu, Editura Vremea, 2004 (Premiul Ad visum pentru debut şi Premiul pentru proză al revistei "Convorbiri literare") şi Zogru, Editura Polirom, 2006 (Premiul Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti). Zogru a fost tradus în bulgară (de Vasilka Alexova) la Editura Balkani din Sofia. De asemenea, Doina Ruşti scrie proză scurtă, în special povestiri, unele dintre ele preluate în volume antologice, precum Poveşti erotice româneşti (Editura Trei, 2007) sau Basme şi povestiri mistice (Editura Paralela 45, 2007). Colaborează cu proză la mai multe reviste, între care "România literară", "Convorbiri literare", "Vatra", "Mozaicul". Profesor universitar la Facultatea de Cinematografie a Universităţii Media, din Bucureşti, specialistă în simbologie, Doina Ruşti a publicat şi o serie de cărţi nonficţionale, între care Dicţionar de simboluri din opera lui Mircea Eliade (1997), Dicţionar de teme şi simboluri din literatura română (2002), Presa culturală (2002), Enciclopedia culturii umaniste pentru oamenii grăbiţi (2004), Mesajul subliminal în comunicarea actuală (2005), Bestiarul cantemirian (2007) etc.